Am ales sa luam pulsul acestei zile, incepand cu orele 5.30, direct pe peroanele Garii Iasi. Aceasta fosta, dar reconsiderata, principala poarta de intrare in „Alba Iulia Moldovei”, asa cum artificial si desuet catalogase cineva Iasul, la nivel pur discursiv, ne-a intampinat rece, intunecoasa si pustie.
Prin acest punct de tranzit sau de fuga din saracia Moldovei, se puteau distinge cu greu galme umane care fluturau in maini tichete catre alte zari. Niciun steag mai nou, niciun bec mai luminos, acelasi intuneric dens, ciocanari la datorie si un politist TF buimac de somn, care casca cu pofta din usa barlogului inscriptionat. In sala de asteptare, calatori rufosi, intr-un tranzit continuu intre satisfacerea foamei si fuga de o moarte la temperaturi scazute, isi odihneau inconfortabil visele pierdute, pe scaunele de metal. Tot ce reprezinta activul static al garii Iasi da impresia apasatoare a unui abandon constient, precum vechile cladiri monument lasate in stare de autodemolare, pe care „antreprenorii” dornici de teren liber, asmut tiganii la topit caramida zidurilor „dezpovestite”. Piata Garii e la fel de lipsita de freamat. In lumina zorilor se profileaza, insa, fanfaronada unei zile care anunta o imagine colorata si pestrita a unui oras-talcioc, in care orice se buticareste si se peticeste, inclusiv zile simbol ca acest 1 decembrie, „mai gol de continut si de popor”.
“Sase cai frumosi si…multi besinosi”
Orele 9.30. Sub o burnita extrem de densa, autobuzele circula greoaie, ticsite de cetateni 60+, echipati cu paltoane si palarii ca in perioada epopeicei “Primaveri de la Praga”. Discutiile sunt animate, dar fara nicio incarcatura patriotica gratuita, ca in secventa facebook. “Stateam in casa, imi turnam un sprit si ma uitam la teve, ca n-am chef sa-i vad pe besinosii aia de pe scena, da sunt niste cai frumosi, dom’le, la parada de anu asta, si echipamente militare noi, ca n-am rezistat sa nu vad toate astea pe viu”, se confesa un barbat de vreo 50 de ani, unui alt calator intr-ale zilei nationale. “Eu nu ma duc, dom’le, la nicio manifestare. Azi toti sunt patrioti, au tricolor pana si in chiloti. M-au scarbit atat de mult astia, incat au intinat pana si ce aveau romanii mai de pret, un imn, un drapel acolo, o zi nationala“, isi revarsa obida un alt calator.
In tot acest timp, pe pietonalul Stefan cel Mare se desfasura un adevarat pelerinaj national catre Piata Palatului. Sub sute de umbrele, iesenii se indreptau catre locul desfasurarii manifestarilor incarcate de miros de fasole cu carnati. 
