Mos Costache are 60 de ani. Viata a facut ca la varsta asta sa aiba inca copii in grija si sa nu poata sa le asigure masa cea de zi cu zi. N-are nici macar o amarata de pensie care sa-i mai aline din suferinta inimii si crampele stomacului. E nevoit sa bata drumul de laTargu Frumos la Iasi pentru a face un ban cinstit cu cele cateva cobai pe care le mai are prin curte. Sarbatorile l-au prins lihnit de foame, fara niciun ban si cu singurul lui cocos, purtat aiurea pe drumuri, caci …”boierii de la oras nu prea mai cumpara pasari decat ambalate”. L-am intalnit in Ajunul Craciunului, in coltul Hotelului Select, cu carnea si ciolanele cuprinse de ger, tremurand cu capul aplecat a resemnare si cocosul strans strasnic intre genunchi. I-am intins 10 lei, a ridicat privirea, a dat sa ia banii si apoi si-a retras-o temator. „Ma rog dumneavoastra, da nu pot sa-l dau asa de ieftin!”. „Nu, bunicule, astia nu sunt pentru cocos. Sunt pentru dumneata, sa-ti iei ceva cald”, l-am linistit. I-au dat lacrimile. A ingaimat un bogdaproste si s-a ghemuit si mai mult peste vietatea cu care isi impartea singuratatea, saracia si naveta.
Peste doua zile am revenit si i-am adus un palton si o punga cu alimente. Inlocuise cocosul cu o icoana. O actiune iresponsabila a unor politisti locali plini e zel, oameni cu suflete moarte, l-au transformat pe Costache, dintr-un targovet fara noroc intr-un cersetor ad-hoc. Nu intindea mana. Doar se ruga, in tacere, pentru un ban din care sa cumpere ceva ce sa puna pe masa celor 3 copii.
„Am cocosul, da il tin in sacosa, dupa colt, ca o venit un politai de asta de oras si mi-o zis ca nu am voie sa vand cocosi aici… Am lucrat la o fabrica de incaltaminte, da cand o murit Ceausescu m-o dat afara. De atunci am mai lucrat ca zilier, pe ici pe colo. Am trei copii cu femeia care o plecat in Italia dupa ce o dvortat de mine. Doi copii is la scoala si cel de-al treilea de abia reuseste sa-si gaseasca ceva cu ziua. M-am insurat tarziu, la 42 de ani. Acasa stau cu copiii, da bani nu prea sunt sa-i tin si la scoala si sa avem si ce manca…”, spune Costache si plansul ii inabusa trista poveste.
Da 7 lei pe drumul de la Targu Frumos la Iasi. Cateodata il mai trece cu vederea controlorul si scapa cu aia 7 lei. L-am mai cautat si in primele zile ale acestui an, ca sa ii mai aducem cate ceva, dar nu l-am mai gasit pe batranul cu cocosul degerat si icoana neaducatoare de parale, fiind probabil hartuit pana de dincolo de granitele Iasului, de zapcii de la Politia Locala.
Nelu PAUNESCU