Viorica, o moldoveancă drăcoasă s-a măritat în Ardeal şi locuia cu socrii. Într-o zi soțul Ion era la servici iar soacra voia să zugrăvească bucătăria dar nu avea bidinea. Soacra: – Viorico, bucataria ar trebui zugravita, dar n-avem bidinea… Viorica: – Mamă soacră, var avem?! Soacra: – Avem! Merge Viorica la socru, îi taie barba, face o bidinea şi una-două termină de zugrăvit. Soacra: – Viorico, geamurile ar trebui vopsite, dar n-avem pensulă… Viorica: – Vopsea avem? Soacra: – Avem! Merge Viorica la socru, ii taie mustățile, face 2 pensule şi una-două vopsesc geamurile. Seara, vine Ion de la sevici si când intră in curte îl vede pe tată-său sus în nuc. Ion: – Ce faci mă tată acolo, dă-te jos să nu cazi că eşti om bătrân… Tatăl: – Nu mă dau mă… mi-e frica… Ion: – De ce mă tată?! Tatăl: – Ai grijă mă copile că nebunele astea au zis ca fac clătite… dar n-au ouă.