Viorica, o moldoveancă drăcoasă s-a măritat în Ardeal şi locuia cu socrii.
Într-o zi soțul Ion era la servici iar soacra voia să zugrăvească bucătăria dar nu avea bidinea.
Soacra: – Viorico, bucataria ar trebui zugravita, dar n-avem bidinea…
Viorica: – Mamă soacră, var avem?!
Soacra: – Avem!
Merge Viorica la socru, îi taie barba, face o bidinea şi una-două termină de zugrăvit.
Soacra: – Viorico, geamurile ar trebui vopsite, dar n-avem pensulă…
Viorica: – Vopsea avem?
Soacra: – Avem!
Merge Viorica la socru, ii taie mustățile, face 2 pensule şi una-două vopsesc geamurile.
Seara, vine Ion de la sevici si când intră in curte îl vede pe tată-său sus în nuc.
Ion: – Ce faci mă tată acolo, dă-te jos să nu cazi că eşti om bătrân…
Tatăl: – Nu mă dau mă… mi-e frica…
Ion: – De ce mă tată?!
Tatăl: – Ai grijă mă copile că nebunele astea au zis ca fac clătite… dar n-au ouă.
