Subprefectul Bogdan Abalasi, prezent la o taiere de panglica fara ospatul de rigoare, ca de, e criza si faliment mare pe la unele primarii, se indreapta spre Iasi cu stomacul facut svaiţer. In zare se contureaza abatorul lui Nicu Apostol, cârnăţaru, si o dulce duhoare de soric si carnati ii gadila narile. Telefonul este sugrumat in mainile posesorului de burta goala, numarul carnatarului, fost mare sef la Prefectura din targul Iasilor, este vizionat pana la epuizare, dar Abalasi, baiat netavalit prin smecherii, ezita. Pana la urma, ghioraitul matelor invinge.
-Domnu Nicu, sunt eu, subprefectul Abalasi…, nu, nu Angheluţă, subprefectu ăstălalt, mai nou, de sub Cârlan…
-Aa, pai ce nu spui asa mai, baiete, ca ma apucasi sa dosesc carnatii, crezand ca-i hulpavu ala de seamana cu Piedone? Eu nu mai sunt la curent cu porcariile din targ. M-am retras langa porcii mei si imi sunt de ajuns. Da, in fine, cu ce te pot infrupta in Postul Sfintilor Petru si Pavel?
– A, nu, dom’ n Nicu! Eu eram cu treburi importante de stat pe acilea si am zis asa, ca sa vad ce mai face un fost coleg, sa ne vedem o ţâră ca mare trebuinta mai am de putina experienta de la d-voastra. Eu eram in trecere si vroiam asa, sa schimbam doua vorbe ca…
– Cate kile? Hai ca tocmai a facut Maricica, lotu ala pentru pravaliile traditionale de pe Calea Victoriei. Treci pe acilea sa te indop, pardon, sa te omenesc!
– A, nu, eu am sendvisurile mele, eu nu sunt cu carnatii. Cum as putea, eu, garantul legalitatii si luptei impotriva coruptiei, sa ma murdaresc de soric nemuncit pe la gura?
– Hai mai, Bogdane, da-o in Pastele ei de treaba! Toti sunt in trecere si parcheaza apoi la mine cu portbagajele cascate, cica sa-si aeriseasca masinile. Sa-i vezi cum stau, parca vor un plin cu aer! I-am tapetat pe toti in carne ca pe Lady Gaga, in toti astia 25 de ani de tranzitia porcului, si tocmai tu te crezi mai breaz? Hai ca am niste vorbe cu tine despre niste terenuri ramase parloaga. Ajungi la poarta si te introduce Costica al meu
*****
Dupa 2 ore de schimb de experienta feliata si in maţ, udata cu ceva din gazoductul propriu a lui nea Nicu, subprefectu Abalasi, relaxat, cu cravata pe crestet, ca un pirat, cu o mana domolita pe burta si una jumulita pe damigeana, incearca sa lipeasca verbul de subiect
– Nea Nicu, mancati-as soricu lu matale! Asta-i soarta noastra, hâc! a prefectilor, sa fim mai mult ca perfectul. Te perfectionezi zilnic si tot corupt esti, ca asa a pus dracu coasta in noi. L-ai vazut pe sefu, pe Ponta, pe procuror… Cat cantareste onoarea unui premier? Cat o cacareaza de oaie. Apropo, un berbecut nu ai? Ei cum sa ai, ca doar esti axat pe porc. Si cum iti spuneam, cu astia, hâc!…
– Hai, lasa-i pe aia. Gandeste-te la tine inainte de toate ca uite, maine -poimaine te lasa astia la vatra si nu mai ai ce sa pui in gura. Poti sa vii la mine sa faci scăzământul la protocol si sa mai bagi niscai fitile, ca tot stii cum sta treaba cu pamanturile. Ei se cearta pe stomacu gol, noi halim in fiecare zi ca de Revelion. Tre sa fii fâşneţ în viaţă, ce dracu, tre’ sa te invat eu?
– Hai, nea Nicu, hâc! eu sunt la ordinele matale inca de pe acuma
– Ei lasa, ca cati mi-au zis asta mai faceam 10 abatoare, ca nu s-or tinut de cuvant nici unu. Mi-au intors coada dupa ce le-am pus in plasa si acu umbla cu râtu pe sus, ii vad pe la televizor. Ei, viata oricum e de porc, macar sa nu cada greu la stomac.
– Ca bine ii mai spui matale de porc, nea Nicu…Eu sunt gurmand al dracu. S-a vazut, nu? Imi bucatareste sotia, dimineata, cate un sandvis subtire, cica asa e elegant pe functie, da cand ajung la birou, pe la 9 aşa, mi se face aşa o foame ca nu mai pot de pantec si o trimet pe Andrada sa-mi ia niste fleici si mititei de la Billa si da-i si lupta neicusorule, si da-i si baga! M-au prins niste delegatii de cateva ori, manjit pe la gura sau cu fleica-n mana, de nu puteam sa-i pup sau sa-i salut, da nu-mi pot reprima poftele. Ce sa fac, sunt pofticios! Da-s si destept si talentat. Vrei sa-ti spun o poezie? Acu o compun, pe loc! I-auzi!
“Pe langa ferma cea cu porci,
Adesea am trecut
Ma cunosteau godacii toti
Tu nu m-ai invitat
La abatorul tau ce mirosea
Privii atat de des
O burta intreaga flamanzea
Tu n-ai bagat nimic in ea
De cate ori am asteptat
O halca ca raspuns
O zi din viata mi-as fi dat
Ca in tigaie s-o fi pus…
O ora sa fi fost amici
Sa clefaim cu dor
Sa-mi dai carnati, salam, sorici
O ora, o ora de potol…”
– Hai ca-i tare! Ti pup pi rât di urât, că tari m-ai făcut sî râd! Acu hai oleaca prin ferma sa-ti cauti un porcusor de lapte, ca mai tre sa vina si altii la masa.
In ferma cu peste o mie de capete de porcine, Abalasi, putin aghezmuit, incepe din nou a-si inmuia rimele in şoric.
„Pucelus de pluş, hai in porbagaj
Cu ulei de masline ti-oi face masaj
Te-oi impodobi cu mere, si cu staniol
Tetrailes bahtalo, nea Nicu Apostol!”
****
Masina Prefecturii rula cu 40 la ora pe europeana, pentru a nu zgaltai prea tare capul demnitarului care isi adunase ultima bruma de constiinta in buricele degetelor.
„Un om deosebit, un om de o calitate umană mare. Un om care asigura peste 1500 de locuri de munca in judetul Iasi, prin firmele care le-a înfiintat – Kosarom si AviTop. Un om care in calitatea pe care a avut-o de Prefect al judetului Iasi a înfiintat Consiliul de Dezvoltare Economica si Sociala a judetului Iasi. Un om pentru oameni! Acesta este Nicu Apostol…”, a reusit sa scrie Abalasi pe facebook, intre Pascani si Letcani, si ar mai fi scris daca nu-l interupea brutal, Lica, soferul.
„Hai lasa-l naibilor de facebook ca iar te napadira odele catre binefacatorii burtii si te prind iar aia de la Agora si te manjesc cu epitete!”, ii sfatui Lica. Soferul fusese pe vremuri coleg de banca cu Abalasi, in generala, omul datorita caruia actualul subprefect a reusit sa promoveze pana intr-a opta, prin copiere. Viata insa l-a adus pe cel silitor pe scaunul de sofer, iar pe ăl de copia, pe scaunul de subprefect.
Abalasi se facu mic in scaun si ofta din rarunchii plini cu caltabosi
„Of, nea Nicu, ce experinta avui cu matale,. bre! Ce om mare esti tu, nea Nicu, si ce bine era daca mai erai prefect, că de, mult mai bine e sa fii pe langa unu cu porci decat pe langa un carlan”, ofta subprefectul si adormi in scaun.
