Adrian Văncică din Las Fierbinți se gândește să emigreze. Îndrăgitul actor spune că e scârbit de “prezentul acut pe care-l trăim în fiecare minut”, iar pe politicieni îi invită “să învețe limba română, gramatică, morfologie, sintaxă”.
Rolul comic din “Las Fierbinți”, serial în care îl interpretează de ani buni pe Celentano, și spectacolele de stand-up comedy au creionat un Adrian Văncică plin de umor și mereu pus pe glume. Noi am descoperit unul serios și foarte revoltat. La un an de la momentul în care dădea glas unei poezii scrise de mâna lui, “Românie, țara mea”, chiar de Ziua Națională, a revenit asupra lucrurilor care-l nemulțumesc și care, a recunoscut el, l-au făcut să se gândească la a se muta peste hotare.
Adrian Văncică: Chiar pe 1 decembrie am două show-uri de stand-up comedy în Cafe Deko. În rest, nu îmi propun să fac ceva anume. Tragem tare pentru show-ul special de stand-up comedy de la Sala Palatului, pe 18, 19, 20 decembrie, eu, Mihai Bobonete, Costi Diță și Mihai Rait.
Tot anul trecut ai făcut furori cu poezia “Românie, țara mea”, în care ți-ai spus toate supărările legate de ce li se întâmplă românilor. Ai adăuga ceva la ea sau ai schimba ceva?
Cred că mi-am vărsat oful pe aproape toate subiectele, probabil că mai sunt lucruri de adăugat, dar în mod clar nu aș tăia nimic din ea.
Care-i cea mai mare supărare a ta, din cele înșirate atunci în versuri? Are legătură cu învățământul, sănătatea, politica, biserica? Altceva?
Cea mai mare nemulțumire e faptul că nu s-a schimbat nimic. Că n-am reușit să fac să se schimbe ceva, eu neavând alte pârghii. N-am puterea în stilou să semnez documente, eu spun cum pot. E o realitate pe care nu pot să o schimb, nu am ce să fac.
Te-a bătut vreodată gândul să emigrezi?
Da! M-a bătut gândul să emigrez și poate că la un moment dat o să se întâmple și asta. Știu foarte mulți oameni care au plecat fiindu-le bine, nu le era rău din punct de vedere financiar. Au plecat pentru că erau scârbiți de nesimțire, de… multe. Erau doctori, lucrau în spitale și au plecat, nu pentru că nu aveau bani, ci pentru că nu puteau să-și facă meseria. Nu mai suportau, aveau o sensibilitate murdărită de prezentul acut pe care-l trăim în fiecare minut.
Mai multe in interviul Libertatea
