Un caz social in care societatea civila ieseana s-a implicat mai mult ca oricand, a lasat un gust amar tuturor celor care au incercat sa faca un gest crestinesc in Postul Pastelui. O familie din Bacau, cu doua fetite de 3 si respectiv 4 ani, ajunsa in Iasi nu se stie prin ce imprejurari, s-a stabilit, in lipsa unui domiciliu, in scara unui camin de nefamilisti. Iesenii care i-au cunoscut au facut public cazul acestei familii iar zeci de oameni, impresionati de drama celor doua fetite, in special, le-au intins o mana de ajutor, de la donatii in alimente si haine si pana la inchirierea unei case. Dezamagirea a fost crunta, in conditiile in care cei care au calitatea de parinti, au dat cu piciorul ofertei de a li se inchiria o casa, pe motiv ca aceasta locuinta nu se ridica la nivelul asteptarilor lor.
“Astazi mi s-a intamplat ceva ce nimanui nu i-ar trece prin cap. Pentru prima data in viata mea m-am implicat intr-un caz social si credeam ca ma voi simti impacat cu mine insumi dupa acest gest. Impreuna cu mai multi prieteni am hotarat sa ajutam familia din caminul Tineretului care a ramas fara locuinta si stateau in scara blocului. Am creat o pagina de fb, Ajutor in prag de Paste, acolo unde am detaliat problemele acestor cetateni astfel incat sa putem face noi, ca si comunitate, ceva pentru aproapele nostru. Zis si facut. Am mers si le-am lasat in prima instanta 100 de lei pentru a se putea descurca cu mancarea pt o zi, doua. Urmatoarea zi, astazi dimineata, am mers si le-am lasat un telefon, astfel incat sa poata fi contactati si ajutati, urmand sa le gasim o locuinta. Desi nu ne-am strans decat cativa prieteni apropiati si o singura persoana (Anca Vasile) prin intermediul facebook-ului am decis sa facem tot posibilul sa le gasim un camin, cheltuielile cu chiria pe o luna fiind suportate de noi. Bun. Astazi, am gasit o camera de inchiriat, in Tatarasi, la curte. Am discutat cu proprietarii, niste oameni cumsecade, carora le-am povestit situatia familiei, acestia fiind de acord sa le achitam doar chiria pe o luna, fara garantie. Ne-am intors la nevoiasi, le-am zis ce si cum, fiind incantati de faptul ca vor parasi scara blocului. Ajunsi la casa din Tatarasi, au venit si problemele. Ca lor nu le place ca is in aceeasi curte cu proprietarii (tin sa mentionez ca erau in cladiri separate, doar curtea era comuna), ca lor li se pare ca sunt tigani, ca un baiat de acolo are tatuaj, ca daca sotul pleaca la munca ea ce face singura cu cei doi copii si chestiuni de acest fel. Am ramas fara cuvinte. Nu stiam ce sa zic si cum sa reactionez. In fine, au decis sa nu accepte locuinta si sa revina in scara blocului. I-am urcat cu bagajele in masina si i-am adus inapoi la camin. Aici, nesimtirea lor a atins cote alarmante. “Domle da banii care au fost donati unde sunt?” Le-am explicat ca banii au fost stransi de la prieteni de-ai nostri, fiind o singura persoana din afara grupului nostru de prieteni, Anca Vasile, care a donat 50 de lei si pe care i-am returnat (O rog sa confirme). Bineinteles, obraznicia lor nu s-a oprit aici. M-au sunat si m-au amenintat ca suna politia daca nu le rezolvam problema cu locuinta, ca noi de fapt am vrut sa profitam de pe urma lor. Exact ce sa profitam, nu stiu sa zic. Probabil de niste bataie de cap, bani pierduti, combustibil, si alte asemenea. In incheiere, tin sa multumesc celor au citit acest post si pe care ii rog sa nu faca ca mine”, povesteste Eduard pe pagina sa de facebook.
Fata de aceasta situatie, in conditiile in care interesul minorilor este periclitat cu buna stiinta de catre cei doi, Protectia Copilului ar trebui sa intervina in regim de urgenta. Deocamdata, nimeni din cadrul DGASPC Iasi nu s-a interesat de soarta celor doua fetite.