Despre Ioan Matei Agapi se ştie că a fost unul dintre cei mai buni fotografi ai Iaşului anilor 65-90. De la fotografie de presă, la cea artistică sau de „nomenclatură” ori de petreceri private cu mai mai marii vremii, a cam atins tot ce putea atinge cu arta sa fotografică, fiind într-o vreme chiar coordonatorul Secţiei de Artă Fotografică şi Cinematografică din cadrul Şcolii Populare de Arte din Copou. Venirea Revoluţiei l-a băgat într-un con de umbră învăluit în multe necunoscute. Mulţi pun schimbarea sa pe seama unor lucruri petrecute atunci, la Revoluţie, iar alţii pe seama problemelor apărute în familie.
„Dumnezeu plăteşte pentru toată vina din trecut. Nu e de mirare că are acum o fata cu handicap si o alta fata care e nebuna psihic, fiind vorba de fiica-sa aia care avea pana de curand o asociatie de protejare a liliecilor şi umbla prin oraş, la 40 de ani, cu tricouri pe care se puteau citi expresii cu o vizibil tentă sexuală. Cam buhuhu, familia!”, ne-a spus un profesor, fost chiriş al Palatului Braunstein.
Cu boala dar şi cu nebunia copiilor şi nepoţilor s-a obişnuit. Motivul pentru acest bătrân nu vrea nici în ruptul capului să plece din acel apartament de la etajul doi al Palatului Braunstein este arhiva de filme şi fotografii la care nimeni nu are acces şi pe care nu a adus-o niciodată în spaţiul public. Cunoscuţii spun că imediat după 1989 a început să se schimbe în rău.
„Nu se ştie ce l-a marcat atât de mult, dar începuse să vorbească incoerent, nu mai ieşea din casă cu zilele, el care de dimineaţă şi până noaptea bătea străzile Iaşului cu aparatul atârnat de gât, ca un vânător al posterităţii. Am avut prieteni care au încercat fără nici un rezultat să obţină fotografii făcute de Matei în zilele Revoluţiei, atât pentru materiale de presă, cât şi pentru uz personal. Am intervenit eu pentru ei, dar am fost refuzat cu brutalitate, fiind făcut Iudă. Din câte ştiu, el este singurul care mai deţine fotografii care ar putea spune multe despre ce s-a întâmplat în Iaşi cu puţin timp înainte de decembrie 1989 şi mai ales de acele momente compormiţătoare pentru unii. Au mai existat fotografii şi filme făcute de unul pe care nu vreau să-l numesc, care a dispărut imediat după Revoluţie. A aruncat cineva o vorbă că a fugit in Germania, dar de fapt nimeni nu ştie nimic concret despre ce s-a intamplat cu el şi cu filmele facute atunci”, ne-a spus un fost prieten al fotografului.
De ce ascunde acest om acele imagini ale Revolutiei din decembrie 1989? Cui îi foloseşte această opacitate? Pentru cine le ascunde sau de cine se fereşte? Sunt adevăruri pe care acest om le va duce cu el în mormânt, dintr-o vină a propriei condiţii umane, dintr-un egoism împins la extrem sau dintr-o frică numai de el ştiută?
Mai nou, Matei Agapi îşi duce petrece ultimele zile pe patul unui spital din Iaşi, fiind ameninţat de Primărie cu evacuarea.
„I-am oferit 7 repartiţii pentru a se muta din Palatul Braunstein, obiectiv pe care îl avem prins într-un proiect de reabilitare, dar de fiecare dată a refuzat, blocând astfel accesul altor familii la o locuinţă din fondul nostru locativ. De fiecare dată am fost acuzaţi, şi chiar daţi în judecată, că nu îi oferim toate condiţiile, pentru că dumnealui doreşte să locuiască doar în Piaţa Unirii, uitând faptul că este un rău platnic. În calitate de chiriaş are înregistrate debite de peste 100 de mii de lei. În cazul în care va refuza şi ultima repartiţie, legea ne dă dreptul la evacuarea lor din imobilul respectiv. Având în vedere că stă de mai bine de 50 de ani în clădirea Primăriei, este de bun simţ ca într-o viaţă de om să se se fi îngrijit să îşi găsească o locuinţă sau o altă chirie”, a declarat viceprimarul Gabriel Surdu.
