A fost abandonata intr-o gara, de cea care i-a dat viata, a stat 18 ani in casele de copii, iar apoi soarta i-a mai pus o greutate peste crucea pe care o poarta – a cazut de la etajul doi si a stat doua saptamani in coma. Ea este Lacramioara Acasandrei sau Mimi, cum ii spun prietenii pe care ii numara pe degetele de la o mana. Dupa 18 ani pe care si i-a petrecut in casele de copii, societatea a gazduit-o acolo unde le gaseste loc la toti orfanii- in strada. Dupa vreo 9 ani de peregrinari prin diferite adaposturi improvizate, s-a asezat “la casa ei”.
“Nu am avut unde sa ma duc si m-am refugiat intr-o casa parasita, da acu nu mai poate fi considerata o casa parasite pentru ca, stiti cum e, omul gospodar face. Stau de 10 ani acolo si am facut tot, numai lumina si apa nu am reusit sa trag, ca n-am niciun contract. Pentru mancare am o butelie, o soba, un aragaz”, ne spune Lacramioara.
Lacramioara are acum 37 de ani. Si-a inceput epopeea prin orfelinate la centrul de la Poieni. Dupa desfiintarea acestui centru, a caror cladiri au fost retrocedate catre familia de Habsburg (Dominic Habsburg-Lothringen si sora sa Maria Magdalena Holzhausen), orfanii de acolo au fost adusi in centrul de pe Primaverii.
“Dupa ce am iesit din centru, m-am angajat in confectii vreo 7 ani si agent de paza vreo 3 ani, dar am avut un accident cat am fost la paza, am cazut de la etajul doi si nu am mai putut continua… Oamenii lasau scule pe santier. O dat sa ploua si cand m-am dus sa strang sculele la oameni, am cazut de la etajul doi. Am stat in coma doua saptamani”, spune Lacramioara.
De la accident are probleme mari cu spatele, fiind diagnosticata cu hernie de disc supraetajată, ulcer duodenal, HTA.
Cat priveste familia ei originala, povestea este una clasica, a copiilor abandonati de cele care le-au dat viata, copii si mame biologice intre care viata nu mai poate suda niciodata punti de legatura.
“Eu o cunosc pe respectiva care mi-a dat viata, da nu pot sa-i spun mama. M-a abandonat de la o zi, pe o banca din Gara, pe timp de iarna. Ea este din judetul Iasi, din Balusesti, dar este moarta. In timpul vietii am intalnit-o de doua ori, dar nu i-am zis niciodata mama. I-am spus de doua ori pe nume. Stiu ca mai am frati, dar nu tin legatura cu ei. Nu are rost sa tin, ca nu am crescut langa ei…Nu poti sa tii un animal in lesa, daca nu-I place”, spune Lacramioara.
La anul are promisiunea ca va putea primi o camera de camin. Este pe lista de asteptare a unei locuinte sociale de 10 ani.
Cazul Lacramioarei se afla in evidentele DAC Iasi si face parte din Campania umanitara „Daruim de Craciun”, initiata de AgoraPress. Multumiri speciale Fundatiei Terramold, Fundatiei Ecologice Green (FEG) si enoriasilor Parohiei Sf. Nectarie.
Nelu PAUNESCU