Edson Arantes do Nascimento Pele, legenda fotbalului mondial, a murit la 82 de ani, transmit AP şi Sky News. Starul brazilian era internat în spital cu grave probleme de sănătate.
La exact o lună după internarea într-un spital din Sao Paulo pentru schimbarea tratamentului pentru cancer, care nu mai funcționa, Pele a pierdut lupta cu boala incurabilă.
Anunţul a fost făcut de fiica brazilianului, Kely Nascimento, pe Instagram. “Tot ce suntem suntem datorită ţie. Te iubim infinit. Odihneşte-te în pace”, a scris fiica lui Pele, postând şi o fotografie cu mâinile lui Pele şi ale coopiilor şi nepoţilor, unite.
Regele Pele – Edson Arantes do Nascimento – şi-a pus definitiv amprenta asupra fotbalului mondial în peste două decenii de carieră şi 82 de ani de existenţă. A fost un superstar, un geniu care a reinventat permanent fotbalul. A fost considerat cel mai mare fotbalist al tuturor timpurilor.
Cu fiecare atingere a mingii, fiecare pasă, Pele era capabil să aducă ceva nou, ceva ce nu mai văzuseră fanii. Cu un instinct desăvârşit în faţa porţii, ochiul format pentru pasa perfectă şi o formă de invidiat, brazilianul a fost fotbalistul perfect, în opinia multor specialişti. Iar dacă Brazilia a fost cea care a întruchipat “joga bonito” în opinia multor iubitori ai fotbalului din lume, este în foarte mare parte datorită talentului lui Pele.
Pele s-a născut la 23 octombrie 1940, la Tres Coracoes, fiind fiul unui fotbalist, Dondinho, şi al lui Celeste Arantes. A fost numit după inventatorul American Thomas Edison. Părinţii au decis să renunţe la litera “i” din Edison şi să îl numescă Edson, dar pe certificatul de naştere s-a făcut o greşeală, astfel că în multe documentele numele său apare ca fiind “Edison”. Pele a început să i se spună în timpul şcolii, după numele fotbalistului său preferat, Bile, de la Vasco da Gama.
A crescut în sărăcie în Bauru, în statul Sao Paulo. Câştiga câţiva bani în plus muncind în ceainării. Învăţat de tatăl său să joace fotbal, el nu îşi permitea să cumpere o minge, astfel că de obicei juca folosind fie o şosetă umplută cu hârtie de ziar, fie un grapefruit. A jucat în copilărie pentru mai multe echipe de amatori, iar cu Bauru Athletic Club a câştigat de două ori campionatul regional de junior din Sao Paulo. A evoluat şi pentru o echipă de fotbal în sală, cu care a câştigat câteva trofee.
În 1950, când l-a văzut pe tatăl său plângând pentru că Brazilia ratase câştigarea Cupei Mondiale în faţa Uruguayului, Pele i-a spus: “Nu-ţi face griji. Într-o zi o voi câştiga eu”.
Pele a fost remarcat la vârsta de 11 ani de fostul international Waldemar de Brito, la 15 ani a ajuns la Santos şi încă nu împlinise 16 ani când a înscris la debutul la echipa mare, într-un meci amical cu Corinthians, în septembrie 1956. A marcat al şaselea gol în partida câştigată de echipa sa cu scorul de 7-1. Atunci s-a născut o legendă.
Lumea fotbalului l-a văzut prima dată pe Pele în Suedia, în 1958. Avea doar 17 ani când a jucat la turneul final al Cupei Mondiale. Era un adolescent venit de nicăieri, care a impresionat prin talentul său. A înscris unicul gol al brazilienilor la meciul cu Ţara Galilor, din sferturile de finală, şi a stabilit un record, devenind cel mai tânăr marcator din istoria Cupei Mondiale – 17 ani, 239 de zile. Găsindu-şi ritmul, a marcat apoi trei goluri într-un interval de 23 de minute în semifinala cu Franţa, câştigată de brazilieni cu 5-2. Pele a devenit de neoprit, cu o tehnică perfectă şi o viteză impresionantă. A câştigat prima sa Cupă Mondială după o finală cu Suedia, scor 5-2, în care a marcat două goluri superbe.
Jucătorul suedez Sigge Parling a mărturisit ulterior că după golul cinci al brazilienilor parcă îi venea să aplaude. “Simţeam că este un vis”, îşi amintea Pele. În anii care au urmat Pele a devenit şi mai bun. A înscris 127 de goluri în 1959, 110 în 1961 şi a dus-o pe Santos spre două triumfuri consecutive în Copa Libertadores, în 1962 şi 1963, succese cărora li s-au adăugat victorii în Cupa Intercontinentală.
La Cupa Mondială din 1962, din Chile, Pele era pregătit să impresioneze din nou planeta, însă s-a accidentat la al doilea meci, cu Cehoslovacia, şi nu a mai putut juca. De pe marginea terenului, el a văzut cum colegii săi au câştigat turneul. Aceeaşi soartă a avut-o în 1966, în Anglia, unde a părăsit terenul tot pe targă, după faulturi dure la meciurile cu Bulgaria şi Portugalia. De această dată nici Brazilia nu a trecut de prima fază.
Edson Arantes do Nascimento a trebuit să aştepte până la Cupa Mondială din Mexic, din 1970, pentru a-i reaminti lumii talentele sale. La prima ediţie a CM transmisă de televiziuni color, Pele a strălucit, ajutat de colegii săi Jairzinho, Tostao, Rivelino, Gerson, Carlos Alberto. La CM-1970 Brazilia a jucat în aceeaşi grupă cu România, iar brazilienii s-au impus cu 3-2 în faţa tricolorilor. Printre marcatori s-a numărat şi Pele, care a înscris de două ori.
Pele a fost cel care a marcat golul 100 al Braziliei la CM, în finala cu Italia, scor 4-1. A fost o lovitură cu capul. “A fost un sentiment special să înscriu cu capul. Tatăl meu a marcat cândva cinci goluri cu capul la un meci, un record pe care nu l-am putut doborî”, spunea Pele. Era al 12-lea său gol în 14 meciuri disputate la Cupa Mondială.
Tot la finala cu Italia, Pele a contribuit la ultimul gol al brazilienilor, marcat după o serie de nouă pase. Tarcisio Burgnich, fundaşul care trebuia să-l marcheze pe Pele, avea să spună după ceva timp: “Înainte de meci mi-am spus: ‘este făcut din carne şi oaxse, ca noi toţi’. Dar mă înşelasem”.
Brazilia a obţinut dreptul de a păstra trofeul Jules Rimet, după ce l-a câştigat pentru a treia oară, iar Pele a devenit o legendă vie.
De-a lungul carierei, Pele a stabilit multe recorduri. Golul său numărul 1.000, din penalti, a fost înscris în faţa unui public în delir, în 1969, pe stadionul Maracana. A marcat cinci goluri într-un meci de şase ori şi a reuşit 92 de hat-trick-uri. La un meci cu Botafogo, în 1964, a marcat opt goluri. În total, Pele a înscris 1.281 de goluri în 1.363 de meciuri.
Pele a părăsit fotbalul brazilian în 1974, iar un an mai târziu a decis să joace pentru New York Cosmos, pentru a-i arăta publicului american “fotbalul lumii”. În 1977, s-a retras din activitatea de fotbalist.
“Pele a jucat fotbal timp de 22 de ani şi în tot acel timp el a făcut mai mult pentru promovarea prieteniei şi fraternităţii decât orice ambasador”, spunea J.B. Pinheiro, fost ambasador al Braziliei la ONU. Şi cine îl poate contrazice? În 1969, când în Nigeria era războicivil, a existat un acord de încetare a focului atunci când Pele a jucat la Lagos. Preşedintele Braziliei l-a declarat o “comoară naţională”, iar în Santos se sărbătoreşte la 19 noiembrie Ziua Pele, pentru a se marca momentul în care celebrul brazilian a înscris golul 1.000.
După retragerea din activitatea de fotbalist, Pele şi-a folosit statutul de ambasador pentru a-şi promova ţara, pentru ONU şi UNICEF.
“Fiecare copil din lume care joacă fotbal vrea să fie Pele, ceea ce înseamnă că am responsabilitatea de a-i arăta cum să fie fotbalist, dar şi cum să fie om”, spunea el.
În 1993, Pele a fost inclus în Hall of Fame şi în 1999 a fost declarat de Comitetul Internaţional Olimpic “Sportivul Secolului”. Pele a fost numit de FIFA fotbalistul secolului în anul 2000, la egalitate cu argentinianul Diego Maradona. Pele a primit acest premiu după o controversă, deoarece, în urma unui sondaj, favorit era doar Maradona. Însă, mulţi observatori s-au sesizat, apreciind că sondajul nu este corect, deoarece multe voturi erau ale tinerilor care nu l-au văzut pe Pele jucând şi l-au votat doar pe Maradona. Astfel, s-a constituit o comisie FIFA care l-a ales pe Pele, iar premiul a fost acordat ex-aequo, pentru Pele şi Maradona.
Legendarul brazilian a fost căsătorit de trei ori: cu Rosemeri dos Reis Chobi în perioada 1966 – 1982, cei doi având două fiice şi un fiu (Kelly Cristina, Jennifer, Edson), cu Assiria Lemos Seixas în intervalul 1994 – 2008 (doi copii – Joshua, Celeste) şi cu Marcia Aoki, din iulie 2016. Fostul fotbalist a avut copii şi din alte relaţii, potrivit presei internaţionale.
