“ Cu adâncă tristețe, i-am adus astăzi un ultim onor domnului general de brigadă în retragere Ilie Ionescu, veteran al celui de-Al Doilea Război Mondial, care a trecut la cele veșnice”, suna anuntul facut de colonelul Cezar Cobuz, seful Centrului Militar Iasi, omul care a incercat in ultimii ani sa aline singuratatea veteranilor si sa-i convinga ca tara nu i-a uitat. Un anunt sec, cazon, barbatesc, dar incarcat de emotie si respect – “i-am adus un ultim onor”…
Pe generalul Ilie Ionescu, presedinte al Asociatiei Veteranilor de Razboi din Iasi, l-am cunoscut in urma cu 2 ani, intr-o zi torida de august, iar interviul cu domnia sa a prefatat de altfel si aniversarea gazetareasca a momentului 23 august din acel an. Il mai vazusem la zeci de “1 decembrii” sau Zile ale Eroilor, dar nu apucasem sa vorbim. L-am sunat pe telefonul fix de la asociatie, asa cum ii sta bine unui veteran de razboi, fidel unei echipari cazone si in viata civila. Imi era dor de o poveste de arme, de o discutie cu un om dintre cei care “au inchis razboiul”. A acceptat sa ne vedem, cu o bucurie sincera. Mi-a iesit in intampinare, la etajul doi al Casei Patrate, si m-a poftit camaradereste in biroul modest, cerandu-si scuze ca nu are in dotare o cafea, sau macar un ceai. “Popota noastra a cam dat faliment”, s-a scuzat generalul. L-am asigurat ca singurul lucru cu care imi doresc sa fiu servit este o poveste personala de istorie…
Am discutat cam o ora, trecand prin aspectele subiective ale vietii domniei sale si prin ororile obiective ale razboiului, apoi prin comunism si perioada post-decembrista. Nu a ratat nicio perioada dar, din pacate, eu venisem la dansul doar pentru …”cel de-al doilea”, asa ca doar aceste istorisiri au putut sa vada “lumina tiparului”.
“S-au scurs şapte decenii peste ţară de la momentul 23 august 1944, răstălmăcit de istorici în diferite chipuri. Astazi, participanţii la acele momente fierbinţi de-abia mai pot să-şi ducă războiul cu viaţa. Alţii l-au încheiat cu fruntea sus în acest an, precum Dumitru Burciu, ultimul ieşean supravieţuitor al lagărului sovietic de la Oranki. In Iaşi mai sunt foarte puţini dintre cei care au trăit pe viu ororile războiului, în prima linie a fronturilor. Printre ei şi generalul de brigadă în rezervă Ilie Ionescu, participant activ la bătăliile de la Stânca Roznovanu”, suna introul articolului intitulat “Au fost candva eroi...”, iar una dintre vorbele generalului imi rasuna si acum in gand: „Cei care pot să vorbească despre război sunt din ce în ce mai puţini”. Onor, generale, si Dumnezeu sa te aiba in paza!
Nelu PAUNESCU
