Ministrul Culturii, Ionut Vulpescu, a anuntat duminica decesul scriitorului George Balaita, scrie Agerpres. ‘Se spune ca aceia care trec la cele vesnice in Sfanta Noapte a Invierii merg direct in Rai. S-a stins, noaptea trecuta, la 82 de ani, unul dintre cei mai mari scriitori romani contemporani, George Balaita’, a scris ministrul pe pagina sa de Facebook.
Ionut Vulpescu a amintit ca Balaita a fost autor al unor romane fundamentale pentru istoria literaturii romane (‘Lumea in doua zile’, 1975, ‘Ucenicul neascultator’, 1977, ‘Invoiala’, 2016), al mai multor volume de proza scurta si publicistica literara si exceptional director al Editurii Cartea Romaneasca (1981-1990), fiind o personalitate unanim respectata a lumii culturale romanesti.
‘Opera sa a jucat un rol esential in trecerea de la neo-modernismul anilor ’60 la postmodernismul anilor ’80, constituind un model pentru prozatorii generatiei optzeci. Odata cu el, dispare inca unul dintre reperele fundamentale ale literaturii noastre de azi. Raman, din fericire, cartile sale si o arhiva de manuscrise din care nu e exclus sa mai apara opere pe care scriitorul, exigent cu sine insusi, le-a tinut in sertar. Dumnezeu sa-l ierte!’, a adaugat Vulpescu, in mesajul sau.
Prozatorul George Balaita s-a nascut la 17 aprilie 1935, la Bacau.
Dupa absolvirea liceului in orasul natal, s-a inscris in 1953 la Institutul de Cultura Fizica din Bucuresti, de unde s-a retras dupa doi ani. A urmat, la fara frecventa, Facultatea de Filologie a Universitatii din Iasi, sectia limba si literatura romana (absolvita in 1967). Dupa ce a practicat mai multe meserii (desenator, profesor, metodist, tehnician), a devenit redactor, din 1964, apoi redactor-sef al revistei literare bacauane ‘Ateneu’.
Secretar al Uniunii Scriitorilor din Bucuresti, din 1979; bursier al Universitatii din Iowa City (SUA, 1980), in cadrul Programului Scriitoricesc International; director al Editurii ‘Cartea Romaneasca’ (1981-1990); director al Fondului Literar. A lucrat, din 1989, la Fundatia Culturala Romana, infiintand si conducand (1991-1997) revista ‘Arc (litere & arte)’, cu suplimentul ‘Creanga de aur’, in limbi de larga circulatie; membru in consiliul redactional al revistei ‘Lettre internationale’, director al ‘Copyro’ – Societate de Gestiune Colectiva a Drepturilor de Autor.
A debutat in presa, in 1958, cu un reportaj intr-un ziar din Bacau, apoi cu proza in revista ‘Luceafarul’ (1960), cu povestiri si nuvele (1964). Debutul sau editorial l-a reprezentat volumul de schite si povestiri ‘Calatoria’ (1965), in celebra colectie ‘Luceafarul’, in care au debutat toti scriitorii generatiei ’60. Au urmat volumele de nuvele ‘Conversand despre Ionescu’ (1967), ‘Intamplari din noaptea soarelui de lapte’ (1968) si romanele ‘Lumea in doua zile’ (1975) – Premiul Uniunii Scriitorilor, ‘Ucenicul neascultator’ (1977) – Premiul ‘Ion Creanga’ al Academiei, autorul dovedind, dupa Eugen Simion, ‘un neobisnuit talent de a prinde sensul faptelor marunte, de a sugera freamatul obscur al existentei’. A mai scris Noptile unui provincial (1983). De asemenea a mai publicat, in 1994, o antologie de eseuri, tiparite de-a lungul a 30 de ani, ‘Gulliver in Tara Nimanui’. La Editura Polirom au aparut Opere I. Lumea in doua zile (2009) si Opere II. Marocco (I) (2011).
S-a impus in literatura romana cu romanul ‘Lumea in doua zile’ (editii succesive: 1975, 1985, 1993, 1998), care s-a bucurat, chiar din anul aparitiei sale, de un mare interes din partea cititorilor si de un rasunator succes de critica. ‘La el impresia de concret e mereu uimitoare; prin aglomeratia de gesturi, obiecte, cuvinte, trece un aer pur si viu; din descrierea meticuloasa, insistenta, labirintica rezulta un fantastic al lucrurilor, o animare poetica a universului incert’ (Nicolae Manolescu). A mai fost distins cu Premiul Academiei (1978) si Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti (1994).
Aida POPA
